AppMaker Assistant este un asistent AI integrat în App Factory Studio. Citește configurația reală a domeniului selectat și îi ajută pe configuratori să scrie reguli și să înțeleagă ecranele și fluxurile existente. Construiește funcționalități noi scriind configurația, după ce configuratorul aprobă un plan.
Unde rulează
Asistentul se deschide ca un panou de chat în partea dreaptă a App Factory Studio. Lucrează pe domeniul selectat și pornește de la configurația care există deja acolo. Îl pot folosi doar utilizatorii autentificați.
Ecranul de start („Cu ce pot să te ajut?”) oferă cinci puncte de plecare:
| Punct de plecare | Ce face asistentul |
|---|---|
| Write a rule | Redactează o regulă de business pornind de la o descriere, o validează pe engine și îi verifică referințele |
| How a screen is built | Citește un modul cap-coadă: activități, interfețe, regulile apelate de fiecare interfață, fluxul cu stările, tranzițiile și permisiunile lui |
| Explain a flow | Explică un flux existent pe baza stărilor, tranzițiilor, aprobatorilor și regulilor reale |
| Plan a feature | Propune un plan pe straturile de configurare, construit prin adaptarea celor mai apropiate module care funcționează deja, și îl aplică după aprobare |
| Search the data | Răspunde la întrebări despre parametri, entități, liste de valori, operatori, plugin-uri și tabelele de date ale domeniului |
La o întrebare se pot atașa un flux sau o regulă. Din editorul de reguli, regula în lucru se poate atașa direct. Conversațiile sunt păstrate într-o listă, iar investigațiile lungi avansează în pași care pot fi continuați ulterior.
Pornește de la configurația reală
Răspunsurile citează elemente reale de configurare citite din domeniu: module, servicii, pași de flux, aprobatori, reguli și tipuri personalizate. Catalogul de operatori și catalogul de plugin-uri vin direct din App Maker Engine în funcțiune. Căutarea semantică în regulile și configurația existente scoate la iveală tipare deja construite pe platformă.
Înainte să propună ceva nou, asistentul verifică dacă există deja o funcționalitate asemănătoare. Dacă găsește una apropiată, o semnalează întâi și propune extinderea ei.
Un singur domeniu odată
O instalare poate conține mai multe domenii, fiecare cu modulele, regulile și datele lui. Asistentul lucrează mereu într-un domeniu numit și nu ghicește la care se referă utilizatorul. Identificatorii sunt specifici domeniului: același număr poate indica altă regulă, alt plugin sau altă permisiune în alt domeniu.
Un configurator poate cere ceva asemănător cu o funcționalitate din alt domeniu. Asistentul citește acel domeniu, preia forma soluției și rezolvă din nou fiecare identificator în domeniul țintă.
Cum sunt verificate regulile propuse
Fiecare regulă propusă de asistent trece prin aceleași verificări:
- Caută reguli existente apropiate în domeniu și într-o bibliotecă de exemple selectate și adaptează una dintre ele.
- Analizează regula cu App Maker Engine real, același parser folosit la runtime.
- Verifică în configurația domeniului fiecare regulă, plugin, parametru și câmp de entitate la care face referire.
- Corectează ce semnalează verificările și validează din nou.
- Afișează rezultatul ca fragment evidențiat, pe care configuratorul îl analizează.
Cum construiește o funcționalitate
Asistentul scrie configurația printr-un plan pe care configuratorul îl aprobă. O funcționalitate se construiește ca un singur plan care conține toți pașii, de la date la ecrane.
- Citește mai multe module funcționale din domeniu. Obiceiurile lor comune servesc drept șablon.
- Scrie un singur plan cu toți pașii. Un pas poate face referire la un element creat de un pas anterior din același plan.
- Întregul plan este verificat într-o singură trecere și prezentat configuratorului.
- Configuratorul aprobă planul o singură dată, iar asistentul îl aplică.
- Reîmprospătează domeniul și pornește modulul de test, așa cum îl pornește aplicația.
- Raportează erorile care apar la runtime, precum o regulă nerezolvată sau un flux fără tranziție disponibilă.
O funcționalitate este raportată ca finalizată doar după această pornire de test. Când configuratorul cere modificări, asistentul reface planul și îl prezintă din nou integral. Nu aplică o parte dintr-un plan.
Ca parte a unui plan, asistentul mai poate:
- să creeze un tabel de date de business, fără să înlocuiască un tabel care există deja;
- să creeze un rol, acoperind atât permisiunile, cât și partea de meniu;
- să aranjeze automat diagrama fluxului de lucru;
- să găsească unde e folosită o regulă înainte de a o schimba și să păstreze o copie de siguranță a fiecărei reguli pe care o modifică.
Asistentul nu prezintă niciodată un identificator sau un număr pe care nu l-a citit în sesiunea curentă. Întrebările de numărare primesc răspuns printr-o interogare doar în citire pe configurație.
Ce rămâne manual
Doi pași sunt lăsați intenționat interfeței de administrare:
- adăugarea intrării de meniu pentru noua funcționalitate;
- atribuirea rolurilor către grupurile de utilizatori.
Utilizare din clienți AI prin MCP
Aceleași capabilități sunt disponibile clienților AI compatibili MCP, precum Claude. Aceștia se conectează printr-un server MCP atașat instalării și primesc instrumente pentru:
- listarea domeniilor și verificarea existenței unei funcționalități;
- descrierea modulelor și fluxurilor, citirea regulilor și căutarea parametrilor, entităților și listelor de valori;
- listarea operatorilor și plugin-urilor și validarea regulilor pe engine;
- construirea unei funcționalități cu aceeași metodă de plan și aprobare: un plan, o aprobare, apoi reîmprospătarea domeniului și pornirea de test.
Un skill instalat în client îl învață metoda de construcție. Aceasta acoperă ordinea în care se asamblează o funcționalitate și principiul că orice identificator trebuie să provină dintr-un rezultat al unui instrument. Metoda este livrată de serverul MCP, astfel încât clienții primesc mereu versiunea care rulează pe instalare.
Metoda de construcție urmează o ordine de jos în sus: modulul și fluxul lui, apoi interfețele, parametrii și listele de valori, apoi regulile și, la final, marcajul interfeței și evenimentele care leagă butoanele de reguli. Cererile se formulează în limbaj obișnuit și numesc domeniul.
